CHIRURGIA HERNIILOR ABDOMINALE - SPITALIZARE DE O ZI

Eventratia

Eventratiile (herniile incizionale) sunt hernii ce pot aparea la nivelul cicatriciilor postoperatorii, variind în dimensiuni, de la foarte mici pâna la voluminoase si complexe – multisaculare.

Putem spune ca eventratia reprezinta cea mai frecventa iatrogenie.

Cauza:

  • ruptura stratului musculo-aponevrotic la nivelul unei suturi chirurgicale sau în vecinatatea acesteia

Acest tip de hernie se prezinta ca o umflatura ce proemina prin sau în vecinatatea unei cicatrici postoperatorii, indiferent daca aceasta este una de mici dimensiuni (dupa o apendicectomie sau laparoscopie spre exemplu) sau o cicatrice mare, dupa o interventie chirurgicala de amploare (chirurgie digestiva, sau vasculara). Teoretic, orice interventie chirurgicala poate fi urmata de o hernie incizionala (eventratie).

Daca apare în vecinatatea reperelor osoase (marginea rebordului costal sau oasele pubiene), este mai complexa, iar repararea mai laborioasa.

Odata aparuta, eventratia creste progresiv în dimensiuni; in faze incipiente apare la efort, ca o tumefactie, fiind reductibila prin simpla relaxare a musculaturii abdominale (în pozitia culcat), sau prin apasarea cu mâna; in timp aceasta tumefactie devine vizibila si in repaus, iar in evolutie poate trece prin stadiul de hernie nereductibila (incarcerata), pana la strangularea continutului herniat.


Cand se opereaza eventratia?

Ca orice hernie, eventratia trebuie tratata (chirurgical) cat mai curand dupa ce a fost diagnosticata; uneori eventratia este depistata in stadiul infraclinic (nu se deceleaza la palpare) prin examinarea ecografica a peretelui abdominal. Cu cat este surprinsa si tratata in stadii precoce, cu atat recuperarea postoperatorie va fi mai rapida.
Indicatia operatorie nu este conditionata de dimensiunile herniare, iar intarzierea actului terapeutic predispune la cresterea diametrului orificiului herniar precum si la aparitia complicatiilor (incarcerare, ocluzie intestinala, strangulare).

Unicul tratament posibil al eventratiilor este cel chirurgical.

Ideal, tratamentul vizeaza refacerea integritatii peretelui abdominal prin sutura marginilor defectului fascial (reconstructia peretelui abdominal) si protezarea acestuia cu o plasa, obisnuit din polipropilena.

Astfel va fi asigurata vindecarea, restabilirea functionalitatii peretelui abdomional dar si scaderea riscului de recidiva.

Ca si în cazul altor hernii, abordarea chirurgicala poate fi „clasica” sau laparoscopica.p
Procedeul care asigura cele mai bune rezultate este abordul retromuscular.

Acest abord a devenit posibil si pe cale laparoscopica (endoscopica) prin abordul cunoscut ca "eTEP".

Desi laborios, procedeul ofera atat refacerea arhitecturii peretelui abdominal, redarea functionalitatii acestuia dar si recuperare postoperatorie raida, cu durere a carei intensitate coboara la nivel de disconfort.

Operatia consta in disectia peretelui abdominal, crearea spatiului retro-muscular (ideal pentru integrarea plasei in cicatricea definitiva), restaurarea liniei albe si protezarea peretelui cu o plasa de intarire.
Pentru defecte (orificii) herniare de mari dimensiuni, tehnica chirurgicala de reconstructie a peretelui abdominal presupune un timp operator aditional de "separare a componentelor".

Recuperare

Spitalizarea necesara operatiei de hernie este de 1 – 2 zile.

Pacientul va fi incurajat sa isi reia mobilizarea inca din ziua operatiei. Mersul pe jos, plimbarile, urcatul unei scari sau reluarea activitatii sexuale si chiar sporturile ce nu necesita solicitare intensa a musculaturii peretelui abdominal sunt permise inca din a 2a zi postoperator, iar activitatile sportive dupa minim 1 luna de la operatie.
Recuperarea dupa operatia laparoscopica este evident mai rapida, cu disconfort diminuat si posibilitatea reluarii rapide a activitatilor curente.