TRATAMENTUL LAPAROSCOPIC AL HERNIEI INGHINALE

Adordul laparoscopic - minim invaziv - reprezinta cea mai moderna modalitate de tratament a herniei inghinale, care castiga tot mai mult teren datorita avantajelor pe care le prezinta fata de procedeul deschis:

• durere postoperatorie diminuata
• reluarea activitatilor casnice dupa 3-4 zile si a activitatilor normale deupa 10-14 zile
• scaderea ratei complicatiilor la nivelul plagilor p.o.

Tratamentul herniei inghinale pe cale laparoscopica se face strict sub anestezie generala.

In functie de "camera" de lucru, exista doua procedee:
1. Transabdomino-properitoneal (TAPP) in care:

• se insufla CO2 in cavitatea peritoneala
• se introduc trocarele si instrumentele de lucru
• se inspecteaza organele interne (!!!)

Montarea protezei parietale

Sutura peritoneului parietal dupa montarea plasei


Aspect final

Operatie live transisa pe hotnews. Dati clic aici pentru vizualizare

2. Total extraperitoneal (TEP) in care:

• insuflarea cu CO2 se realizeaza in peretele abdominal, inaintea foitei peritoneale;
  deci camera de lucru se realizeaza inainte marii cavitati peritoneale
• se introduc trocarele si instrumentele de lucru
• se diseca si se reduce sacul herniar
• se monteaza proteza parietala (plasa din polipropilena) care, de regula nu se fixeaza la peretele muscular.

Fata de cele doua tipuri de procedeu exista pareri mai mult sau mai putin subiective.

Punctul de vedere pe care il agreez da intaietate TAPP deoarece:
- se poate inspecta vizual cavitatea peritoneala (laparoscopie exploratorie)
- se poate diagnostica o hernie controlaterala (de partea opusa) care nu s-a evidentiat la consultul preoperator si care se poate repara cu ocazia aceleiasi interventii
- fixarea plasei la peretele muscular da un plus de siguranta vis-a-vis de riscul recidivelor

Mijloace de fixare a protezei

Fixarea protezei la nivelul peretelui muscular abdominal se poate realiza prin mijoace penetrante ("agrafe" neresorbabile sau resorbabile)

   

sau nepenetrante (adezivi biologici).




Mijloacele de fixare penetrante au avantajul unei fixari solide dar prezinta si unele dezavantaje: durere postoperatorie prin agresiunea peretelui muscular, riscul de hemoragie prin interceptarea unui vas de sange, cost ridicat.
Aceste dezavantaje dispar in situatia folosirii adezivilor biologici.