Hernie ombilicala

Hernia ombilicala consta în exteriorizarea unui organ abdominal (epiploon sau intestin subtire) sub tegument prin orificiul ombilical, care este largit.

Componenta congenitala este cel mai frecvent implicata în etiologia herniei ombilicale.
Alte cauze ale aparitiei herniei ombilicale sunt: largirea inelului ombilical odata cu întinderea peretelui abdominal la femeia gravida, obezitatea, curele drastice de slabire, tusea, constipatia etc.

Simptomatologia este dominata de deformarea ombilicului, prin care proemina sacul herniar, sub forma unei umflaturi (tumefactii), care îsi mareste volumul în efortul fizic, la tuse sau stranut si se reduce în pozitia culcat, sau prin simpla apasare cu mâna.

Durerea poate fi prezenta cu diferite grade de intensitate de la o jena simpla pâna la durerea intensa, persistenta, uneori însotita de varsaturi – asa cum se întâmpla în hernia strangulata.

Cum si când tratam hernia?

Complicatiile herniei au o gravitate mare, putând pune în pericol chiar viata pacientului. Din acest motiv, hernia trebuie tratata cât mai repede dupa ce a fost diagnosticata.

Având cauze „mecanice” hernia nu poate fi rezolvata decât prin mijloace chirurgicale.

Scopul operatiei este acela de a rintroduce în cavitatea abdominala continutul herniar si de a restabili integritatea peretelui abdominal.
Abordarea poate fi „clasica” (chirurgie deschisa) sau laparoscopica.

În ambele situatii repararea peretelui abdominal se face prin protezarea acestuia cu plasa de întarire.

Recuperare
Spitalizarea necesara operatiei de hernie este de 0 – 1 zile.

In primele 5 zile se recomanda evitarea efortului fizic, combaterea tusei si a constipatiei.
Reintoarcerea la activitati curente casnice si profesionale este recomandata la cca 5 zile postoperator. Mersul pe jos, plimbarile, reluarea activitatii sexuale si chiar sporturile ce nu necesita solicitare intensa a musculaturii peretelui abdominal sunt permise dupa aceasta perioada.


Recuperarea postoperatorie este diferentiata în functie de procedeul folosit. Rezolvarea cu protezare (plasa) este rareori urmata de durere locala, iar reluarea activitatilor curente este indicata la 3-4 saptamâni postoperator. Procedeele fara protezare – procedee tisulare – necesita evitarea efortului fizic cca 2 luni postoperator.