Hernie inghinala

Exteriorizarea unui organ abdominal (cel mai frecvent epiploon, intestin subtire sau intestin gros) sub tegumentul regiunii inghinale (prin inelul aponevrotic inghinal) defineste hernia inghinala.

Ea apare ca urmare a factorilor favorizanti (efort fizic intens, tuse, constipatie, obezitate etc) suprapusi pe o predispozitie congenitala (hernia oblica externa sau indirecta), sau ca urmare a scaderii rezistentei structurilor musculo-aponevrotice (hernia directa).

Simptomatologia este dominata de prezenta la nivelul regiunii inghinale a unei umflaturi (tumefactii), care îsi mareste volumul în efortul fizic, la tuse sau stranut si se reduce în pozitia culcat, sau prin simpla apasare cu mâna.

Durerea nu este un simptom constant, iar atunci când este prezenta poate avea diferite grade de intensitate, de la o jena simpla pâna la durerea intensa, persistenta, uneori însotita de varsaturi – asa cum se întâmpla în hernia strangulata.

Cum si când tratam hernia?

Hernia in sine nu reprezinta o situatie de urgenta. Tratam hernia datorita potentialului de complicatii severe, care pot avea chiar prognostic vital. Complicatiile herniei sunt: incarcerarea (blocarea) continutului herniarr; cand este vorba de intestin, acesta se poate strangula (hernia strangulata) si apoi perfora, generand ocluzia intestinala si apoi peritonita, afectiuni ce au o gravitate mare, putând pune în pericol chiar viata pacientului. Din acest motiv, hernia trebuie tratata cât mai repede dupa ce a fost diagnosticata.

Având cauze „mecanice” hernia nu poate fi rezolvata decât prin mijloace chirurgicale.

Scopul tratamentului herniei este acela de a rintroduce în cavitatea abdominala continutul herniar si de a restabili integritatea peretelui abdominal.
Abordarea poate fi „clasica” (chirurgie deschisa) sau laparoscopica.

Operatiile deschise se pot realiza cu sau fara protezarea peretelui abdominal cu o plasa.
Tratamentul herniei fara plasa este indicat organismelor in crestere - copii, adolescenti si adulti tineri, cel mai indicat procedeu fiind cel numit anatomic - Schouldeiss-Bassini. Celelalte procedee tisulare (retro- sau prefunicaulare, dupa cum sutura stratului musculo-aponevrotic se realizeaza inapoia sau respectiv inaintea cordonului spermatic) au fost parasite, rata lor de recidiva fiind semnificativa.
Tratamentul herniei cu plasa reprezinta gold standard! Si la acest capitol au intrat in competitie mai multe procedee, dintre care s-a impus si a ramas de baza procedeul Lichtenstein.

Atitudinea moderna în tratamentul chirurgical al herniei inghinale include, pe lânga abordarea sacului herniar si refacerea solida a peretelui abdominal, disectia si menajarea nervilor regiunii inghinale, fapt ce asigura o diminuare pâna la disparitia totala a durerii postoperatorii.

Operatiile laparoscopice presupun protezarea obligatorie a peretelui abdominal cu o plasa.
Dupa modalitatea de abordare, tratamentul herniei pe cale laparoscopica poate fi:
- total extraperitoneal (TEP)
- trans abdomino-properitoneal (TAPP).

Intre cele doua tipuri de abordare exista deosebiri fundamentale:

Tratamentul laparoscopic al herniei inghinale reprezinta cea mai moderna modalitate de tratament, prezentand  posibilitatea de rezolvare solida a peretelui abdominal (in special TAPP!), recuperare rapida si cu disconfort minim postoperator, rata redusa de recidiva (in special TAPP).

Recuperare
Spitalizarea necesara operatiei de hernie este de 0 – 1 zile.

In primele 2 saptamani se recomanda evitarea efortului fizic si a activitatilor sportive.
Reintoarcerea la activitati curente casnice si profesionale este recomandata la 2 zile postoperator. Mersul pe jos, plimbarile, urcatul scarii, condusul masinii, reluarea activitatii sexuale si chiar sporturile ce nu necesita solicitare intensa a musculaturii peretelui abdominal sunt permise dupa aceasta perioada.


Recuperarea postoperatorie este diferentiata în functie de procedeul folosit. Rezolvarea cu protezare (plasa) prin operatie deschisa este rareori urmata de durere locala, mai degraba disconfort asemanator unei "febre musculare", iar reluarea activitatilor curente inclusiv efort fizic este indicata la 3-4 saptamâni postoperator. Procedeele fara protezare – procedee tisulare – necesita evitarea efortului fizic cca 2 luni postoperator.

Recuperarea dupa tratamentul laparoscopic al herniei inghinale este caracterizata de:

• durere redusa postoperator
• reluarea rapida a mobilitatii
• regim alimentar fara restrictii
• reluarea activitatii sexuale fara restrictii
• evitarea efortului fizic intens timp de 2-3 saptamani.