Hernie inghinala

Exteriorizarea unui organ abdominal (cel mai frecvent epiploon, intestin subtire sau intestin gros) sub tegumentul regiunii inghinale (prin inelul aponevrotic inghinal) defineste hernia inghinala.

Ea apare ca urmare a factorilor favorizanti (efort fizic intens, tuse, constipatie, obezitate etc) suprapusi pe o predispozitie congenitala (hernia oblica externa sau indirecta), sau ca urmare a scaderii rezistentei structurilor musculo-aponevrotice (hernia directa).

Simptomatologia este dominata de prezenta la nivelul regiunii inghinale a unei umflaturi (tumefactii), care îsi mareste volumul în efortul fizic, la tuse sau stranut si se reduce în pozitia culcat, sau prin simpla apasare cu mâna.

Durerea nu este un simptom constant, iar atunci când este prezenta poate avea diferite grade de intensitate, de la o jena simpla pâna la durerea intensa, persistenta, uneori însotita de varsaturi – asa cum se întâmpla în hernia strangulata.

Cum si când tratam hernia?

Complicatiile herniei au o gravitate mare, putând pune în pericol chiar viata pacientului. Din acest motiv, hernia trebuie tratata cât mai repede dupa ce a fost diagnosticata.

Având cauze „mecanice” hernia nu poate fi rezolvata decât prin mijloace chirurgicale.

Scopul operatiei este acela de a rintroduce în cavitatea abdominala continutul herniar si de a restabili integritatea peretelui abdominal.
Abordarea poate fi „clasica” (chirurgie deschisa) sau laparoscopica.

Atitudinea moderna în tratamentul chirurgical al herniei inghinale include, pe lânga abordarea sacului herniar si refacerea solida a peretelui abdominal, disectia si menajarea nervilor regiunii inghinale, fapt ce asigura o diminuare pâna la disparitia totala a durerii postoperatorii.

Recuperare
Spitalizarea necesara operatiei de hernie este de 0 – 1 zile.

In primele 5 zile se recomanda evitarea efortului fizic, combaterea tusei si a constipatiei.
Reintoarcerea la activitati curente casnice si profesionale este recomandata la cca 5 zile postoperator. Mersul pe jos, plimbarile, reluarea activitatii sexuale si chiar sporturile ce nu necesita solicitare intensa a musculaturii peretelui abdominal sunt permise dupa aceasta perioada.


Recuperarea postoperatorie este diferentiata în functie de procedeul folosit. Rezolvarea cu protezare (plasa) este rareori urmata de durere locala, iar reluarea activitatilor curente este indicata la 3-4 saptamâni postoperator. Procedeele fara protezare – procedee tisulare – necesita evitarea efortului fizic cca 2 luni postoperator.