Hernie femurala

Regiunea femurala este învecinata cu regiunea inghinala, situata inferior de aceasta, la radacina coapsei.

Hernia femurala reprezinta exteriorizarea unui organ abdominal (cel mai frecvent epiploon, intestin subtire sau intestin gros) sub tegumentul regiunii femurale (prin orificiul femural).

Ea apare ca urmare a factorilor favorizanti (efort fizic intens, tuse, constipatie, obezitate etc) suprapusi peste factori predispozanti, constitutionali. Este mai frecventa la femei decât la barbati si apare mai frecvent pe partea dreapta decât pe stânga.

Simptomatologia este dominata de prezenta la nivelul regiunii femurale a unei umflaturi (tumefactii), care îsi mareste volumul în efortul fizic, la tuse sau stranut si se reduce în pozitia culcat, sau prin simpla apasare cu mâna.

Durerea nu este un simptom constant, iar atunci când este prezenta poate avea diferite grade de intensitate, de la o jena simpla pâna la durerea intensa, persistenta, uneori însotita de varsaturi – asa cum se întâmpla în hernia strangulata.
Trebuie subliniat faptul ca incarcerarea si strangularea herniei femurale este mult mai frecventa decat hernia inghinala, datorita faptului ca inelul femural este fibros si inextensibil.

Cum si când tratam hernia?

Complicatiile herniei au o gravitate mare, putând pune în pericol chiar viata pacientului. Din acest motiv, hernia trebuie tratata cât mai repede dupa ce a fost diagnosticata.

Având cauze „mecanice” hernia nu poate fi rezolvata decât prin mijloace chirurgicale.

Scopul operatiei este acela de a rintroduce în cavitatea abdominala continutul herniar si de a restabili integritatea peretelui abdominal.

Abordarea poate fi „clasica” (chirurgie deschisa) sau laparoscopica folosindu-se proteze (plasa) de polipropilena sau poliester.

Tratamentul chirurgical al herniei femurale fara plasa (procedeul de referinta este reprezentat de tehnica McVay) este indicat strict la copii, adolescenti si adulti tineri.
Tratamentul herniei femurale cu plasa poate fi deschis (procedeul MeshPlug) sau laparoscopic (TAPP sau TEP).

Dupa modalitatea de abordare, tratamentul herniei pe cale laparoscopica poate fi:
- total extraperitoneal (TEP)
- trans abdomino-properitoneal (TAPP).
Intre cele doua tipuri de abordare exista deosebiri fundamentale:

Tratamentul laparoscopic al herniei inghinale reprezinta cea mai moderna modalitate de tratament, prezentand  posibilitatea de rezolvare solida a peretelui abdominal (in special TAPP!), recuperare rapida si cu disconfort minim postoperator, rata redusa de recidiva (in special TAPP).

Recuperare
Spitalizarea necesara operatiei de hernie este de 0 – 1 zile.

In primele 5 zile se recomanda evitarea efortului fizic, combaterea tusei si a constipatiei.
Reintoarcerea la activitati curente casnice si profesionale este recomandata la cca 2 zile postoperator. Mersul pe jos, plimbarile, urcatul scarii, consudul masinii, reluarea activitatii sexuale si chiar sporturile ce nu necesita solicitare intensa a musculaturii peretelui abdominal sunt permise dupa aceasta perioada.
Recuperarea postoperatorie este diferentiata în functie de procedeul folosit. Rezolvarea cu protezare (plasa) prin operatie deschisa este rareori urmata de durere locala, iar reluarea activitatilor curente este indicata la 3-4 saptamâni postoperator. Procedeele fara protezare – procedee tisulare – necesita evitarea efortului fizic cca 2 luni postoperator.

Recuperarea dupa tratamentul laparoscopic al herniei inghinale este marcata de urmatoarele:

• durere redusa postoperator
• reluarea rapida a mobilitatii
• regim alimentar fara restrictii
• reluarea activitatii sexuale fara restrictii
• evitarea efortului fizic intens timp de 2-3 saptamani.