Hernie epigastrica

Hernia epigastrica consta în exteriorizarea unui organ abdominal (epiploon sau intestin subtire) sub tegument printr-un orificiu (care este largit) situat la nivelul liniei mediane a peretelui abdominal (linea alba), deasupra ombilicului.

Componenta congenitala este cel mai frecvent implicata, si ca atare hernia epigastrica apare cu precadere în copilarie. Hernia epigastrica este mai rara la adult, dar odata aparuta, evolutia este marcata de cresterea volumului herniei, care initial este reductibila.

Simptomatologia este dominata de aparitia unei umflaturi (tumefactii) la nivelul regiunii epigastrice, care îsi mareste volumul în efortul fizic, la tuse sau stranut si se reduce în pozitia culcat, sau prin simpla apasare cu mâna.

Durerea poate fi prezenta cu diferite grade de intensitate de la o jena simpla pâna la durerea intensa, persistenta, uneori însotita de varsaturi – asa cum se întâmpla în hernia strangulata.

Ca si in cazul celorlalte varietati de hernie, diagnosticul este prin excelenta clinic, investigatiile imagistice fiind necesare in cazuri exceptionale.

Evolutia herniei netratate este spre încarcerare (continutul sacului herniar nu mai poate fi reintrodus în cavitatea abdominala) si spre strangulare (organul herniat si încarcerat sufera datorita suprimarii vascularizatiei, putându-se ajunge la necroza, perforatie, peritonita si chiar deces).

Cum si când tratam hernia?

Complicatiile herniei au o gravitate mare, putând pune în pericol chiar viata pacientului. Din acest motiv, hernia trebuie tratata cât mai repede dupa ce a fost diagnosticata.

Având cauze „mecanice” hernia nu poate fi rezolvata decât prin mijloace chirurgicale.

Scopul operatiei este acela de a rintroduce în cavitatea abdominala continutul herniar si de a restabili integritatea peretelui abdominal.
Abordarea poate fi „clasica” (chirurgie deschisa) sau laparoscopica.

În ambele situatii repararea peretelui abdominal se face prin protezarea acestuia cu plasa de întarire.
Tratamentul herniei se poate face prin abord calsic sau laparoscopic. 

Recuperare
Spitalizarea necesara operatiei de hernie este de 0 – 1 zile.

In primele 5 zile se recomanda evitarea efortului fizic, combaterea tusei si a constipatiei.
Reintoarcerea la activitati curente casnice si profesionale este recomandata la cca 5 zile postoperator. Mersul pe jos, plimbarile, reluarea activitatii sexuale si chiar sporturile ce nu necesita solicitare intensa a musculaturii peretelui abdominal sunt permise dupa aceasta perioada.


Recuperarea postoperatorie este diferentiata în functie de procedeul folosit. Rezolvarea cu protezare (plasa) este rareori urmata de durere locala, iar reluarea activitatilor curente este indicata la 3-4 saptamâni postoperator. Procedeele fara protezare – procedee tisulare – necesita evitarea efortului fizic cca 2 luni postoperator, insa datorita riscului mare de recidiva tratamentul herniei fara plasa are indicatii foarte restranse, doar la copii, adolescenti si tineri inca in crestere.

Cel mai modern tratament al herniei este cel laparoscopic, in care plasa montata intraperitoneal acopera in intregime zona slaba de perete abdominal.