Eventratia

Eventratiile (herniile incizionale) sunt hernii ce pot aparea la nivelul cicatriciilor postoperatorii, variind în dimensiuni, de la foarte mici pâna la voluminoase si complexe – multisaculare.

Cauza:

  • ruptura stratului musculo-aponevrotic la nivelul unei suturi chirurgicale sau în vecinatatea acesteia

Factori favorizanti:

  • coaserea în tensiune a aponevrozelor (partea fibroasa, rezistenta a muschilor),
  • infectia plagii,
  • subnutritia,
  • obezitatea
  • boli metabolice.


Acest tip de hernie se prezinta ca o umflatura ce proemina prin sau în vecinatatea unei cicatrici postoperatorii, indiferent daca aceasta este una de mici dimensiuni (dupa o apendicectomie sau laparoscopie spre exemplu) sau o cicatrice mare, dupa o interventie chirurgicala de amploare (chirurgie digestiva, sau vasculara). Teoretic, orice interventie chirurgicala poate fi urmata de o hernie incizionala (eventratie). Daca apare în vecinatatea reperelor osoase (marginea rebordului costal sau oasele pubiene), este mai complexa, iar repararea prin simpla sutura a aponevrozelor, nerespectând conceptul tension free, duce în mod constant la recidiva.

Odata aparuta, eventratia creste progresiv în dimensiuni; initial apare la efort, fiind reductibila prin simpla relaxare a musculaturii abdominale (în pozitia culcat), sau prin apasarea cu mâna, ulterior devenind permanenta, nereductibila, putând suferi complicatiile generale ale oricarei hernii: încarcerare si strangulare.

Cand se opereaza eventratia?
Ca orice hernie, eventratia trebuie tratata (chirurgical) cat mai curand dupa ce a fost diagnosticata; uneori eventratia este depistata in stadiul infraclinic (nu se deceleaza la palpare) prin examinarea ecografica a peretelui abdominal. Cu cat este surprinsa si tratata in stadii precoce, cu atat recuperarea postoperatorie va fi mai rapida.
Indicatia operatorie nu este conditionata de dimensiunile herniare, iar intarzierea actului terapeutic predispune la cresterea diametrului orificiului herniar precum si la aparitia complicatiilor (incarcerare, ocluzie intestinala, strangulare).

Unicul tratament posibil al eventratiilor este cel chirurgical.

Defectul peretelui abdominal va fi întarit cu ajutorul unei proteze (plasa de polipropilena), care va fi montata în stratul musculoaponevrotic si va acoperi defectul depasind marginile acestuia, fiind respectat conceptul de sutura fara tensiune (tension free). Astfel va fi asigurata vindecarea si scaderea riscului de recidiva.

Ca si în cazul altor hernii, abordarea chirurgicala poate fi „clasica” sau laparoscopica.
In functie de localizare, operatia poate necesita anestezie rahidiana (localizare in etajul abdominal superior) sau anestezie generala (localizare in etajul abdominal mijlociu sau/si superior). Interventiile laparoscopice presupun obligatoriu anestezie generala.
Operatia consta in disectia si reducerea sacului de eventratie, si repararea pereteui abdominal cu o plasa de intarire.
Pentru defecte (orificii) herniare de mari dimensiuni, plasa va avea rol de substitutie, iar nu de intarire, adica va acoperii orificiul larg de eventratie asemanator unui petec. Pentru aceste eventratii, plasele trebuie sa aiba o structura speciala, care sa permita contactul nemijocit intre peretele abdominal si organele interne.

Recuperare
Spitalizarea necesara operatiei de hernie este de 1 – 2 zile.

In primele 5 zile se recomanda evitarea efortului fizic, combaterea tusei si a constipatiei.
Reintoarcerea la activitati curente casnice si profesionale este recomandata la cca 5 zile postoperator. Mersul pe jos, plimbarile, reluarea activitatii sexuale si chiar sporturile ce nu necesita solicitare intensa a musculaturii peretelui abdominal sunt permise dupa aceasta perioada.


Recuperarea postoperatorie este diferentiata în functie de procedeul folosit. Rezolvarea cu protezare (plasa) este rareori urmata de durere locala, iar reluarea activitatilor curente este indicata la 3-4 saptamâni postoperator. Procedeele fara protezare – procedee tisulare – au fost parasite, fiind urmate de o rata crescuta de recidiva.

Recuperarea dupa operatia laparoscopica este evident mai rapida, cu diconfort diminuat si posibilitatea reluarii rapide a activitatilor curente.